Astăzi, în Duminica a 22-a după Rusalii, obștea Mănăstirii noastre s-a bucurat de o mare binecuvântare: Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei a săvârșit Sfânta Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
În cuvântul de învățătură Preasfinția Sa a spus: „Pericopa Evanghelică de astăzi de la Sfântul Apostol și Evanghelist Luca cap. 16 versetele 19-31 deschide seria învățăturilor despre viața veșnică. Pericopa cuprinde două acte consecutive care se petrec în două planuri diferite, Aici și Dincolo. Numele împăratului nu este pomenit de către narator, pe când numele săracului Lazăr, care se traduce din limba ebraică „Dumnezeu este ajutorul meu” este pomenit. Bogatul cât a trăit pe pământ nu și-a amintit de cei lipsiți și nevoiași. De aceea Dumnezeu ne spune prin gura prorocului David: „Nu îmi voi aminti de numele lor pe buzele Mele” Ps 15, 4. Nu își amintește Dumnezeu de cei lipsiți de omenie, insensibili la durerile celor din jur, fățarnici, neascultători, plini de egoism și slavă deșartă. Săracul Lazăr pe lângă faptul că era paralizat suferea și de o boală epidermică, câinii îi lingeau bubele pline de sânge și de puroi. Dorea să se sature din cele ce cădeau de la masa bogatului. La mesele festive ale vechilor orientali, participanții erau însoțiți de câini de companie. Nu foloseau bucăți de pânză sau șervețele din hârtie pentru a se șterge pe mâini, ci își ștergeau mâinile cu bucăți de pâine care le aruncau sub masă la „însoțitori”. Boala și sărăcia i-au urgentat sfârșitul și a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Sânul lui Avraam este locul în care stau cei drepți în veșnicie la Ospățul Ceresc. Bogatul a murit și a fost înmormântat, sufletul lui s-a dus în Iad, aici descoperă rugăciunea, îl vede pe săracul Lazăr în sânul lui Avraam și strigă cu disperare: „Părinte Avraam, fie-ți milă de mine și trimite pe Lazăr să-și ude vârful degetului în apă și să îmi răcorească limba căci mă chinuiesc în această văpaie” (Luca 16, 24). El care nu a avut niciodată milă, cere: „Fie-ți milă!”, dar Avraam fiind Atotdrept îl refuză spunând că există o prăpastie mare care nu a fost ruptă încă de pe pământ. Îl roagă pe părintele Avraam să-l trimită pe Lazăr pe pământ pentru că mai avea cinci frați și să nu vină și ei la chinul cel veșnic. Răspuns categoric: „Au pe Moise și pe proroci, să asculte de ei” (Luca 16, 29). Chiar dacă va învia cineva din morți la oamenii fără suflet nu le schimbă viața. Acesta este un avertisment și pentru noi modernii de astăzi.”
La sfârșitul Sfintei Liturghii Preasfinția Sa i-a binecuvântat pe credincioși.

Răspunsurile la strană au fost date de către maicile Mănăstirii noastre.

Mulțumim Bunului Dumnezeu pentru toate!